Ecoul Revoluţiei ...

 

Ecoul Revoluţiei Române din 1989 şi reacţia statelor lumii

Revoluţia Română din Decembrie 1989 constituie o filă importantă din istoria naţională. După mai bine de 20 de ani, Revoluţia continuă să fie un subiect dezbătut şi controversat. Misterul ce învăluie acest subiect încă nu a fost înlăturat. Există un demers amplu al asociaţiilor consacrate Revoluţiei în vederea elucidării adevărului, judecării şi condamnării vinovaţilor pentru morţii şi răniţii din Revoluţie. De exemplu, este bine cunoscută activitatea intensă desfăşurată de Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, cu sediul la Bucureşti, în vederea soluţionării Dosarelor Revoluţiei şi condamnării vinovaţilor de genocid asupra poporului român, care în 1989 credea în victorie şi în câştigarea libertăţii. Lozinca „Vrem Libertate!” a fost pe buzele acestor români, un ţel ce a devenit realitate. Este bine cunoscut faptul că domnul Teodor Mărieş luptă pentru a fi găsiţi vinovaţii pentru crimele Revoluţiei. În nenumărate rânduri, acesta a susţinut că se tergiversează găsirea adevărului privind Revoluţia. A acordat o importanţă deosebită dosarelor Revoluţiei, iar prin toate acţiunile desfăşurate (inclusiv cunoscuta grevă a foamei) a dovedit revoluţionarilor că îi pasă de soarta Revoluţiei, că doreşte aflarea adevărului. A dat dovadă de curaj şi solidaritate cu victimele represiunii din 1989.

Teodor Mărieş luptă pentru a găsi adevărul, el îi reprezintă pe revoluţionari, fiind participant la evenimentele anticomuniste din timpul Revoluţiei. Datorită efortului său neîntrerupt, CEDO (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) a hotărât ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să comunice Asociaţiei „21 Decembrie 1989” toate dosarele Revoluţiei aflate în stadiul de cercetare la procurori. Curtea a explicitat în scris că noţiunea de informare amănunţită a părţilor este o obligaţie, aceasta însemnând inclusiv comunicarea de copii xerox după actele din dosar. Conform CEDO, crimele revoluţiei nu pot fi prescrise, întrucât anchetele au fost tergiversate şi autorităţile române nu au fost active în derularea investigaţiilor. Prin urmare, de numele lui Teodor Mărieş se leagă fapte concrete făcute în vederea elucidării adevărului.

O întrebare continuă să existe: Cine a tras?

Astăzi există păreri în rândurile opiniei publice care susţin că Revoluţia nu a fost o acţiune conştientă a tuturor celor care au participat. Totuşi, conştient sau inconştient, au avut curajul să stea în faţa forţelor de represiune, să scandeze lozinci anticeauşiste: „Jos Ceauşescu!”, „Jos Tiranul!”, „Vrem Libertate!”, într-un moment în care Partidul Comunist era implementat în toate structurile statului. Astfel, au dat dovadă de eroism, curajul lor fiind demn de respect şi apreciere. Inconştienţa este pusă probabil pe manipularea de grup, însă în mod sigur exista o mare parte din poporul aflat în luptă deschisă cu forţele represive, care ştia ce vrea. Poporul aflat pe străzi  nu era străin de ce sistem înfruntă.

Revoluţia este a tuturor românilor, schimbările au fost vizibile la nivelul tuturor categoriilor sociale: căderea unui regim dictatorial, instaurarea democraţiei, care a atras după sine câştigarea de drepturi şi libertăţi (egalitatea în faţa legii, dreptul la vot, dreptul la opinie), trecerea la pluralism politic, iar ca sistem economic s-a instaurat capitalismul (dreptul la proprietatea privată). Victoria Revoluţiei şi libertatea dobândită a produs o fericire nemărginită pentru români.

                Revoluţia are o importanţă deosebită pentru România, acest lucru reiese şi din faptul că mereu există discuţii, cărţi, articole publicate, emisiuni TV, lucrări de cercetare (lucrări de licenţă, disertaţii la masterat, teze de doctorat etc.), manuale şcolare care tratează acest subiect.

Revoluţia a reprezentat un interes deosebit şi pe plan internaţional. În primele zile după căderea lui Ceauşescu au apărut în presa română articole prin care era prezentată atitudinea unor state ale lumii despre ce se petrecea în România. De exemplu, în cadrul ziarului „Luptătorul bănăţean” sunt prezentate câteva articole privind poziţia URSS, precum şi a altor state faţă de înlăturarea regimului lui Ceauşescu. Din aceste articole reiese că statele lumii erau preocupate de soarta României, acordând o mare importanţă situaţiei create, încercând să găsească soluţii de reorganizare şi de acordare de sprijin poporului român.

Mai jos voi încerca să prezint câteva reacţii ale unor state faţă de situaţia existentă în România la acel moment.

 

                URSS

Mihail Gorbaciov a încurajat şi susţinut lupta dreaptă a poporului român. De asemenea, un purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al URSS a declarat referitor la evenimentele de la Bucureşti: „Nu ne îndoim că poporul român va da dovadă de înţelepciune, menţinând, în pofida evenimentelor dramatice, calmul şi stabilitatea necesară, că vor fi create condiţii pentru viaţă normală şi vor fi create noi instituţii ale puterii în condiţii normale”.

 

Bulgaria

A fost încântată de ideea înlăturării lui Ceauşescu, punând chiar problema colaborării cu România, legării unei prietenii sincere (a afirmat Petăr Mladenov)[1]. Bulgaria recunoaşte oficial FSN ca singur reprezentant şi exponent al voinţei şi intereselor poporului român, a declarat ministrul Afacerilor de Externe al Bulgariei, Boiko Dimitrov[2].

 

Franţa

Partidul Comunist Francez şi-a declarat solidaritatea deplină cu poporul român, care a luptat pentru libertate şi democraţie, şi a chemat poporul francez să participe la o campanie de solidaritate prin acordarea de ajutoare umanitare românilor. Acesta a condamnat fostul regim dictatorial existent în România, care se face vinovat de moartea a mii de oameni[3].

În Franţa, la Paris, miniştrii de externe ai Pieţei Comune au hotărât să acorde ajutor României, chiar reluarea cooperării cu România[4]. Preşedintele Comisiei C.E.E, Jacques Delors, a anunţat, printr-o declaraţie, că se doreşte ajutarea României în vederea modernizării economiei, dar în primul rând pentru satisfacerea necesităţilor cetăţenilor. De asemenea, a afirmat că modernizarea economiei asigură şi succesul reformelor politice în România, al trecerii de la totalitarism la pluralism politic[5].

 

Vatican

Papa Ioan Paul al II-lea a declarat referitor la evenimentele din 1989 că „este un an extraordinar”, exprimându-şi satisfacţia pentru eliberarea ţărilor din Europa de Est, însă a regretat violenţa la care a fost supus poporului român[6].

 

Portugalia

Preşedintele Portugaliei, Mário Soares, a declarat că „întreaga opinie publică respiră cu uşurare ca urmare a căderii dictatorului Ceauşescu şi a clicii sale. Nimeni nu va schiţa niciun gest în favoarea lui. Ceauşescu va avea destinul fatal al dictatorilor”. De asemenea, acesta a mai declarat că „libertatea, atât de des încătuşată, triumfă la Bucureşti şi în întreaga Românie”.

 

Japonia

Partidul Comunist Japonez a salutat victoria poporului român, care, prin manifestaţii de protest în masă, a provocat căderea regimului Ceauşescu. De asemenea, a afirmat că evenimentele din România au demonstrat forţa mâniei poporului împotriva unui regim ce nu se bucura de sprijinul maselor, a cărui politică a contravenit flagrant democraţiei. Poporul a luptat pentru libertate şi democraţie. Aceste afirmaţii au fost făcute prin intermediul unei declaraţii difuzate la Tokio, în numele preşedintelui Prezidiului C.C. al partidului, Tetzuzo Fuwa[7].

Guvernul nipon a condamnat reprimarea brutală a demonstranţilor în România. Acţiunile regimului dictatorial, prin care se încerca înăbuşirea prin forţă a voinţei poporului român, dornic de libertate şi democraţie, au însemnat o sistematică încălcare a drepturilor fundamentale ale omului[8].  În presa japoneză a fost apreciat curajul românilor care deşi au trăit ani îndelungaţi de oprimare sub dictatura lui Ceauşescu, au păstrat dorinţa pentru reformă şi democratizare. Încercarea lui Ceauşescu de a-şi salva puterea s-a făcut prin sacrificarea unui număr mare de vieţi omeneşti, folosindu-se forţa. Energia poporului român merită respect, iar Ceauşescu este vinovat pentru sângele vărsat[9].

 

China

Un purtător de cuvânt al M.A.E. chinez a declarat: „China nu s-a amestecat niciodată în afacerile interne ale României şi respectă opţiunea poporului român”, făcând referire la constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale[10].

 

Polonia

Guvernul polonez, prezidat de Tadeusz Mazowiecki, a dat expresie sentimentelor de profund regret faţă de morţii din rândul cetăţenilor români din timpul Revoluţiei. Polonia, prin Consiliul de Miniştri, a anunţat că doreşte să acorde sprijin militar României, persoanelor afectate de evenimentele petrecute[11].

 

RDG

La Berlin, Comitetul de pregătire al Congresului Extraordinar al Uniunii Sindicatelor Libere Germane a donat suma de cinci milioane de mărci Comitetului de solidaritate cu poporul român, pentru a acorda sprijin şi ajutoare românilor aflaţi în suferinţă[12]. Sub patronajul primarului Horst Jäger, din oraşul Gera din RDG, s-a constituit un comitet cetăţenesc pentru sprijinirea locuitorilor Timişoarei.[13] Opinia publică din RDG s-a oferit să acorde sprijin material şi moral României. Purtătorul de cuvânt al guvernului Wolfgang Meyer a declarat că recunoaşte Consiliul FSN, cu care va menţine contacte strânse[14].

 

RFG

Românii aflaţi în exil în întreaga Germanie Federală şi-au exprimat sprijinul faţă  de  cele petrecute în România[15]. Preşedintele RFG, Richard von Weizsäcker, şi-a declarat satisfacţia că anul 1989 marchează încheierea unei perioade complexe în evoluţia mondială[16].

 

Spania

În Madrid a existat o campanie de solidaritate cu populaţia din România, ce avea deviza „Alături de poporul român”. Această acţiune este iniţiată de organizaţia spaniolă de binefacere „Caritas”[17].

 

Danemarca

Toate guvernele statelor nordice au recunoscut noul guvern al României. Guvernul Danemarcei a pus la dispoziţia Crucii Roşii daneze şi a organizaţiilor „Ajutor popular” un fond de 11.000.000 de coroane în vederea ajutării populaţiei României[18].

 

Finlanda

Guvernul finlandez şi-a exprimat speranţa că situaţia din România va evolua pe o cale paşnică după noile evenimente de cotitură, conform declaraţiei ministrului de externe al Finlandei, Pertti Aasio. Crucea Roşie din Finlanda a anunţat că este pregătită să trimită medicamente şi alte ajutoare medicale. În Finlanda a fost creat fondul de ajutorare a victimelor represiunii din România.

 

Cehoslovacia

Partidul Comunist din Cehoslovacia şi-a exprimat convingerea că poporul român şi comuniştii cinstiţi vor reuşi să găsească o cale de ieşire din situaţia tragică în care a ajuns ţara sub conducerea regimului dictatorial antipopular al lui Nicolae Ceauşescu, s-a subliniat în declaraţia preşedintelui Partidului Comunist din Cehoslovacia, Ladislav Adamec. Comuniştii cehoslovaci au sprijinit năzuinţa oamenilor muncii români, îndreptată spre înnoirea bazelor umanitare şi democratice ale socialismului[19]. Relevantă, pentru a se observa părerea despre căderea lui Ceauşescu, este reproducerea făcută de Agenţia Cehoslovacă C.T.K. a textului unui mesaj adresat de Slavomir Klaban, în numele Comitetului de pregătire a social-democraţiei cehoslovace: „Social-democraţia din Cehoslovacia condamnă cu fermitate represiunea barbară iniţiată de regimul stalinist în România, salută doborârea sângerosului dictator şi urează poporului român multe succese pe calea spre societatea democratică”[20].


                      Italia

Ministrul de externe al Italiei, Gianni de Michelis, a declarat: „Prin căderea regimului Ceauşescu este eliminată principala cauză a represiunii sângeroase din România, pregătindu-se, astfel, terenul pentru ca poporul român, deosebit de apropiat de noi, să-şi poată construi un viitor liber şi democratic.... Va fi necesară solidaritatea altor ţări cu o Românie ce şi-a redobândit libertăţile fundamentale. Italia va acţiona în această direcţie şi va cere comunităţii occidentale să-şi asume răspunderea ce-i revine”. Acesta şi-a exprimat întreaga admiraţie pentru poporul român, care a luptat cu atât de mult curaj, şi, totodată, profundul regret pentru numeroasele victime înregistrate[21].

Mai multe personalităţi ale vieţii politice italiene (ministrul de externe, Gianni de Michelis, secretarul naţional al Partidului Democrat Creştin, Arnaldo Forlani, şi Achille Occhetto, secretarul general al Partidului Comunist Italian) şi-au exprimat satisfacţia pentru libertatea recâştigată de către poporul român, însă această satisfacţie a fost umbrită de sângele vărsat de români pentru redobândirea acestei libertăţi[22].

 

S.U.A.

Preşedintele S.U.A., George Bush, a salutat răsturnarea de la putere a lui Ceauşescu şi a anunţat că are în vedere ajutoare economice pentru România în cazul când ţara va trece la democraţie. Bush a calificat schimbările din România drept „dramatice”. Anterior, într-o declaraţie scrisă, el i-a cerut fostului guvern al României să nu recurgă la represiuni brutale şi să pună capăt dictaturii lui Ceauşescu.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Marin Fitzwater, a afirmat într-o declaraţie că Statele Unite ale Americii sunt alături de România şi că „împărtăşesc bucuria poporului român”. Casa Albă şi-a manifestat speranţa într-o tranziţie paşnică şi o evoluţie spre democraţie în România, punând chiar problema stabilirii unor relaţii normale cu această ţară şi oferirii de asistenţă economică, dacă România „va avansa pe calea reformelor democratice”.

 

Olanda

Guvernul olandez s-a „angajat să sprijine, împreună cu partenerii săi, procesul de schimbare din România, în toate domeniile posibile”, relevă un comunicat dat publicităţii la Haga. Tot în cadrul aceluiaşi comunicat s-a afirmat că prin căderea lui Ceauşescu şi a regimului său a luat sfârşit o dictatură sângeroasă. Guvernul olandez şi-a exprimat, totodată, „gândurile şi sentimentele de simpatie faţă de toţi cei care au suferit în România”.

Primul-ministru al Olandei, Ruud Lubbers, a anunţat că guvernul ţării sale a deblocat suma de 87 milioane florini (44 milioane de dolari) pentru ajutorarea ţărilor din estul Europei în anul 1990. Până la acel moment, numai Polonia şi Ungaria primiseră acest ajutor financiar, dar după cum preciza premierul olandez, ajutorul urma să fie acordat şi altor state est-europene.

 

Iugoslavia

Crucea Roşie din Iugoslavia a anunţat că oferă sprijin Crucii Roşii din România, ca urmare a evenimentelor dramatice intervenite pe pământul românesc[23]. Uniunea Sindicatelor din Iugoslavia şi-a exprimat, de asemenea, solidaritatea cu lupta plină de curaj a poporului român şi sprijină procesul de reînnoire democratică a societăţii româneşti. În rândurile clasei muncitoare a existat un sentiment de compasiune faţă de soarta românilor ce au devenit victime nevinovate[24].

 

Grecia

Partidul Comunist din Grecia a salutat revoluţia poporului român, care a avut puterea să răstoarne un regim dictatorial[25].

 

Marea Britanie

Liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, Neil Kinnock, a afirmat că detronarea lui Ceauşescu este cel mai frumos dar de Crăciun pentru poporul român şi un triumf pentru libertate. El a afirmat: „Nimeni, însă, nu trebuie să uite de sacrificiile poporului român, nici de forţele teribile care au curmat atâtea vieţi. Pentru început, trebuie ca tot ce s-a aflat în mâinile tiranului să fie pus imediat la dispoziţia poporului român”[26]. Premierul britanic Margaret Thatcher a elogiat curajul extraordinar al poporului român, declarând că întreg poporul britanic urmăreşte cu compasiune şi admiraţie evenimentele tragice, dar pline de eroism ale românilor[27].

 

Islanda

Ministrul Afacerilor Externe, Jón Baldvin Hannibalsson, şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu faptul că România a luat calea democraţiei[28].

 

Austria

                Cancelarul federal al Austriei, Franz Vranitzky, a felicitat, într-o declaraţie, poporul român, subliniind că, în sfârşit, poarta libertăţii i-a fost deschisă şi României. A declarat că un regim brutal a căzut, fiind astfel create condiţii pentru o dezvoltare paşnică şi democratică. A mai precizat că pentru întreaga Europă, prin căderea regimului brutal din România, ziua de 22 Decembrie 1989 va fi zi istorică. Vicecancelarul Josef Riegler şi-a exprimat regretul că poporul român trebuie să plătească pentru acest act un preţ atât de mare. El a cerut tuturor forţelor democratice să ajute reconstrucţia din România[29].

 

Ungaria

În legătură cu cele petrecute în România, preşedintele interimar al Republicii Ungare, Mátyás Szűrös, a declarat că Ungaria salută evenimentele din România şi că sunt solidari cu poporul român. A ţinut să adauge că în România a existat o dictatură despotică, ce i-a pricinuit mari suferinţe populaţiei.

 

Elveţia

Existau informaţii ce se vehiculau în presa elveţiană, că familia Ceauşescu avea bani în bănci din Zürich, nu se ştia suma exactă: 400 de milioane de dolari sau, după unele surse, 10 milioane de dolari. Se pare că aceste fonduri urmau a fi blocate. Întreg articolul este pus sub semnul întrebării: Să fie oare adevărat? Din acest titlu reiese că aceste ştiri nu erau confirmate de autorităţile elveţiene.

 

Suedia

„Prăbuşirea regimului Ceauşescu este o veste minunată. Evenimentele din ultimele zile au demonstrat cum o mişcare populară poate răsturna un regim, oricât de brutal ar fi el”, a afirmat primul-ministru al Suediei, Ingvar Carlsson. Toate partidele politice suedeze au salutat căderea dictatorului român, a precizat agenţia France-Presse[30]. Guvernul suedez a hotărât să aloce 20 de milioane de coroane, reprezentând un ajutor acordat României în medicamente şi alimente.

 

Norvegia

Guvernul Norvegiei a recunoscut ca singur reprezentant legitim al României Consiliul Frontului de Salvare Naţională[31].

 

Canada

Datorită căderii regimului dictatorial, Canada a reluat relaţiile diplomatice cu România, anunţ făcut prin ambasadorul canadian de la Bucureşti.

 

Argentina

Recunoaşte noul guvern de la Bucureşti, exprimându-şi sprijinul faţă de transformările politice din România.

 

Columbia

Guvernul Columbiei a declarat că recunoaşte Consiliul FSN[32].

 

Turcia

Guvernul Turciei şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu răsturnarea regimului Ceauşescu. Printr-o declaraţie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Turciei a afirmat, privind Revoluţia Română: „evenimentul cel mai fericit din istoria poporului român prieten”.

 

Tunisia

Această ţară şi-a exprimat dorinţa ca poporul român să triumfe în lupta pe care o duce pentru lichidarea consecinţelor regimului de dictatură înlăturat. În declaraţia dată de Ministerul de Externe tunisian se mai specifică faptul că poporul duce o luptă „în mod paşnic şi democratic”  pentru înlăturarea rămăşiţelor comuniste.

 

Uruguay

Partidul Comunist din Uruguay a condamnat brutalităţile criminale ale regimului Ceauşescu, menţionând că socialismul înseamnă „democraţie, libertate, respectarea drepturilor omului şi ale cetăţenilor”[33].

 

Cuba

Fidel Castro, preşedintele Consiliului de Stat şi al Consiliului de Miniştri, a autorizat trimiterea urgentă a unui ajutor constând în 22 de tone de medicamente, instrumente medicale şi alimente pentru România.

 

Israel

Guvernul israelian urma să trimită ajutoare materiale României.

 

Irak

Colectivul de socialişti români de la Fabrica de ciment Sinjar-Irak şi-a exprimat admiraţia pentru evenimentele din România, mai ales faţă de curajul românilor, afirmând despre aceştia: „bravi oameni, care au luptat şi s-au jertfit pentru dreptate”. Afirmau cu tărie că pe acei eroi nu îi vor uita niciodată şi că îi vor trece, împreună cu poporul român, în Cartea de aur a eroilor neamului românesc – un gând curat, plin de respect şi sincer faţă de eroii Revoluţiei[34].

 

Mai toate statele lumii au privit cu entuziasm căderea regimului dictatorial din România, multe dintre ele au acordat sprijin şi ajutoare umanitare României. De asemenea, Crucea Roşie din ţările respective s-a mobilizat să acorde ajutor de urgenţă ţării noastre. Instaurarea unui regim democratic în România a deschis noi căi de colaborare cu statele lumii, noi perspective de reorganizare internă în vederea dezvoltării României din toate punctele de vedere. Bucuria căderii tiraniei nu a fost doar a României, ci a întregii lumii.

 

       Cristina TUDOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



[1] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[2] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 6, 27 decembrie 1989, p. 4.

[3] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 5, 26 decembrie 1989, p. 4.

[4] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[5] Ecouri internaţionale ale evenimentelor din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 9, 30 decembrie 1989, p. 4.

[6] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 5, 26 decembrie 1989, p. 4.

 

[7] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[8] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[9] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 5, 26 decembrie 1989, p. 4.

[10] Telegrame externe, în „Luptătorul Bănăţean”,  nr. 6, 27 decembrie 1989, p. 4.

[11] Alături de poporul român, în Luptătorul Bănăţean, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[12] Telegrame externe, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 10, 31 decembrie 1989, p. 4.

[13] Alături de poporul român , în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[14] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 5, 26 decembrie 1989, p. 4.

[15] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 4, 25 decembrie 1989, p. 4.

[16] Ecouri internaţionale la evenimentele  din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 5, 26 decembrie 1989, p. 4.

[17] Telegrame Externe, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 10, 31 decembrie 1989, p. 4.

[18] Ecouri internaţionale ale evenimentelor din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 9, 30 decembrie 1989, p. 4.

[19] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[20] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 4, 25 decembrie 1989, p. 4.

[21] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[22] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[23] Ecouri la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 2, 23 decembrie 1989, p. 4.

[24] Ecouri internaţionale ale evenimentelor din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 9, 30 decembrie 1989, p. 4.

[25] Telegrame externe, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 8, 29 decembrie 1989, p. 4.

[26] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[27]Telegrame externe, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 8, 29 decembrie 1989, p. 4.

[28] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 4, 25 decembrie 1989, p. 4.

[29] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[30] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[31] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 4, 25 decembrie 1989, p. 4.

[32] Telegrame externe, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 7, 28 decembrie 1989, p. 4.

[33] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 3, 24 decembrie 1989, p. 4.

[34] Ecouri internaţionale la evenimentele din România, în „Luptătorul Bănăţean”, nr. 4, 25 decembrie 1989, p. 4.

 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia