Agentii straini..

Agenţii străini şi revoluţia

 
 
În decursul celor două decenii care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989 din România, s-a afirmat de nenumărate ori, în mass-media şi nu numai, că în revoluţie au fost implicaţi agenţi străini sau chiar a fost provocată de ei. Au fost etalate scenarii din care nu lipseau agenţi străini sovietici, sârbi, americani sau unguri. Chiar şi Ceauşescu Nicolae a avut convingerea că la Timişoara au acţionat agenţi străini. Poate doar în 25 decembrie 1989 să-şi fi schimbat părerea, când a văzut cine făcea parte din acel complet de judecată „revoluţionar”. Prea târziu însă, pentru că a fost condamnat la moarte şi executat imediat după pronunţarea sentinţei. Chiar şi acum, după mai bine de 20 de ani, sunt voci care susţin această afirmaţie.
Este bine ştiut că, până la sfârşitul Războiului Rece, aproape la toate ambasadele ţărilor europene şi nu numai au activat agenţi sub acoperire, România nefăcând excepţie de la această regulă. În general, aceşti agenţi erau cunoscuţi de cei din Departamentul Securităţii Statului şi aflaţi sub o atentă supraveghere. România era recunoscută ca o ţară care avea un departament de contraspionaj foarte puternic şi activ.
Sigur că, în anul 1989, datorită marilor schimbări politice şi sociale din partea centrală şi est-europeană, aceste activităţi de spionaj au fost intensificate pe teritoriul ţărilor membre ale Pactului de la Varşovia. Totuşi, pornind de la aceste activităţi de spionaj care se derulau, oarecum, în „firescul” acelor vremuri, este prea mult să se afirme că aceştia au scos populaţia în stradă sau că au stat ascunşi prin diferite clădiri, de unde au tras în oameni. Este greu de crezut că cei de la Securitate nu au avut informaţii despre asemenea activităţi sau că le-au tolerat.
Dar haideţi să vedem ce au declarat despre acest aspect ofiţeri din vârful Departamentului Securităţii Statului în cadrul Procesului de la Timişoara, în legătură cu agenţii străini din România.
 

Macri Emil

general-maior, a fost şef al Direcţiei Contrainformaţii Economice din D.S.S.:

 

„Am uitat să relatez, atunci când m-am referit la acţiunile Armatei, la o împrejurare care cred că are importanţă, şi anume: Armata n-a avut nevoie de niciun fel de informaţii de la noi, de altfel nici nu ni le-a solicitat şi nici nu i le-am dat, întrucât şi-a adus aici toate forţele necesare, inclusiv pentru obţinerea informaţiilor. A dizlocat în Timişoara un Detaşament de agenţi ai Direcţiei de Informaţii a Armatei. De unde ştiu? Luni, oamenii muncii dintr-unul din obiective, cred că ELBA, au prins trei persoane considerate suspecte şi le-au predat ofiţerului de obiectiv, locotenentului sau căpitanului Ştef, de la Securitate. I-a adus la Inspectorat şi prin legitimare s-a stabilit că aparţin lui D.I.A. Era un ofiţer, un subofiţer şi un ostaş, aveau legitimaţii, aveau ordine de servici, erau înarmaţi şi, comunicându-i lui Coman acest lucru, pe un ton oarecum de reproş, că iată, se recurg la astfel de provocări, mi-a confirmat că în oraş D.I.A. are un detaşament puternic, el mi-a spus 50, eu nu ştiu dacă erau 50 sau 100, şi să-i scuz pentru că probabil sunt lipsiţi de experienţă”.[1]

 

„Dar, în general pe problema ideii pentru care noi am venit aci – identificarea agenţilor provocatori – Anastasiu n-a adus o asemenea informaţie şi, chiar dacă pe aceea sau altele nu le-am cunoscut, o asemenea informaţie şi un asemenea personaj era sigur că trebuia să-l ştiu.[2]

 
Teodorescu Filip

colonel, a fost locţiitor al şefului Direcţiei contraspionaj din D.S.S.

 

P.C.: - Atât. „În consecinţă, am luat legătura cu şeful Serviciului Contraspionaj, Dragoman Romul, care, până la sfârşitul zilei respective, verificând la cererea mea realitatea informaţiei privind introducerea unor agenţi străini în ţară, mi-a comunicat că nu se confirmă. Că nu are informaţii de această natură.”

T.F.: - Exact!

P.C.: - Şi am înţeles că, pe întreaga perioadă, n-aţi...

T.F.: - N-am reuşit să obţinem niciun fel de informaţii...

P.C.: - „Precizez că, pe întreaga perioadă a evenimentelor de la Timişoara, cu toate eforturile depuse, nu am reuşit să obţinem informaţii din care să rezulte că agenţi ai spionajului străin s-ar fi infiltrat în judeţul Timiş, în scop de a destabiliza situaţia.”[3]

„...Deci ţin să precizez că, în dimineaţa de 18 decembrie, Macri i-a chemat la el pe Sima, Radu Tinu, Atudoroaie, subsemnatul şi Anastasiu, Caraşcă şi ne-a comunicat ordinul lui Vlad de a contacta reţeaua informativă, pentru a stabili cauzele incidentelor produse şi pe iniţiatorii acestora. Fiecare, pe linia noastră de muncă, am trecut la concretizarea acestui ordin. Maiorul Caraşcă, din ordinul expres al lui Macri, a luat legătura cu Tudor Stănică, pentru a fi în măsură să-i investigheze pe cei reţinuţi. Mai menţionez că datele comunicate de noi la Bucureşti menţionau că manifestaţiile au fost şi sunt spontane şi nu se datoresc unei organizări prealabile sau vreunor agenţi străini.”[4]

 

T.F.: - Nu am ce să-mi reproşez cu privire la propria activitate din zilele şi momentele care s-au petrecut la Timişoara.

P.C.: - Concret, credeţi că prin toată activitatea desfăşurată aici aţi avut o contribuţie oarecare la restabilirea acelei situaţii?

T.F.: - Nu, nici nu puteam să am şi nici nu am avut.

P.C.: - „Prin tot ceea ce am făcut pe linie de Securitate în municipiul Timişoara şi în judeţ, consider că nu am avut nicio participare la restabilirea situaţiei dorite de sus.“

T.F.: - Aceasta nefiind, de fapt, sarcina mea.

P.C.: - „Aceasta nefiind, de fapt, sarcina mea.” Mă văd nevoit să repet o întrebare: în epoca modernă s-a câştigat, vreodată, vreun război fără un sistem bine pus la punct de informaţii?

T.F.: - Nu am cunoştinţă, efectiv! N-o spun ca să dau...
P.C.: - Sunteţi licenţiat, am înţeles...

T.F.: - Da. Acuma, dacă dumneavoastră aţi făcut această divagaţie şi îmi permiteţi să fac şi eu una: sigur că aparatul de Contraspionaj în care am lucrat aproape 20 de ani are sarcini foarte stricte şi precise, are şi adversari foarte strict precizaţi – şi ei, acum, dacă mă ascultă, trebuie să fie de acord cu mine, chiar dacă nu ne-am văzut sau ei nu m-au văzut pe mine până acum – sunt serviciile de Spionaj. Cadrele şi agenţii acestor servicii de spionaj care acţionează împotriva ţării noastre. Serviciul de spionaj nu există de acum. Noi l-am moştenit...

P.C.: - Bine, haideţi să punem...
T.F.: - O secundă, dacă-mi permiteţi...
P.C.: - Vă rog, vă rog, dacă doriţi, continuaţi!

T.F.: - Şi noi nu am făcut altceva decât să continuăm. Adversarii noştri sau preocupările noastre nu sunt cele de natură social-economică şi politică internă. Nu avem asemenea sarcini şi nu am avut şi nici nu putem avea. Iar noi, pentru că am făcut parte din conducerea acestui serviciu de Contraspionaj, ne-am străduit, pe cât am putut, să nu fim amestecaţi în asemenea lucruri. Deşi s-a încercat. Am evitat. Ne-am păstrat specificul, pentru că aveam suficienţi adversari, şi nu din cei care sparg vitrine, ci spioni şi agenţi calificaţi, şcoliţi, cum aţi spus şi dumneavoastră, licenţiaţi, cu pregătire deosebită, iar noi nu putem scoate în faţa acestora nişte oameni nepregătiţi. Ca să ne documentăm şi să le anihilăm activitatea de spionaj pe care o desfăşoară în ţara noastră. Îmi exprim absolut convingerea, pe baza experienţei pe care o am de atâţia ani de zile, că aceste evenimente care au avut loc nu numai în Timişoara, ci în toată ţara, au fost exploatate din plin. Şi eu, dacă aş fi fost în locul lor, aş fi făcut la fel. Între spioni şi contraspioni există o anume înţelegere, tacită, şi un anume respect.

P.C.: - Există un cod al... manierelor.

T.F.: - Un cod nescris... un cod nescris. Şi sunt convins că au exploatat-o şi au introdus aici tot ce le trebuie, să le ajungă pe mulţi ani în continuare. Nu-i fericesc pe cei care vor lucra în continuare în acest Aparat. Vor avea mult de lucru.[5]

 
Anastasiu Gabriel

locotenent-colonel, a fost locţiitor al şefului Direcţiei Informaţii Interne din D.S.S.

 

A.G.: - Revin. Vă declaram că singurele informaţii care au putut fi obţinute pe acest profil de muncă şi care au fost prezentate în seara zilei de 18 a fost faptul că nu s-au obţinut date din care să rezulte că cetăţenii străini ar fi participat sau, în vreun fel, ar fi fost angrenaţi sau interesaţi să participe sau să acţioneze în scopul destabilizării situaţiei şi faptul că, datorită celor produse îndeosebi în noaptea de 17, majoritatea... sau studenţii români căminişti au cerut să li se dea voie să plece. Deci din acest punct de vedere, în acest sector de activitate, practic, s-au încheiat posibilităţile de a obţine alte date. De asemenea, că fuseseră semnalaţi, până în ziua respectivă, cetăţeni străini sau elemente de origine română care să fi pătruns în ţară în mod ilegal şi care să poată deveni suspecte… că ar fi făcut aceasta în scopul întreţinerii, participării în vreun fel la acţiunile care s-au produs aci, la Timişoara.

P.C.: - Şi au mai rămas două: graniţa...
A.G.: - De fapt, aceasta v-o raportam de la graniţă, că nu s-au semnalat...

P.C.: - Mergem mai departe! Celelalte instituţii şi mediul...

A.G.: - Da. De altfel, să ştiţi, în mediul rural datele au putut veni foarte puţin; nu s-au semnalat stări deosebite atunci. Ofiţerii, evident, nu au putut face deplasări în comunele pe care le aveau în răspundere, iar în lipsa lor nu cunosc ca şefii de posturi, care realizau şi activităţile de Securitate în mediul rural, contribuiau la munca de Securitate în mediul rural, sub coordonarea ofiţerilor de Securitate, să fi raportat vreo dată deosebită.

P.C.: - Şi asta a fost valabil pentru întreaga perioadă.

A.G.: - A fost valabil pentru întreaga perioadă. Am fost aspru criticat, poate admonestat în mod sever de generalul Macri, că eu şi ofiţerii care am venit de la Bucureşti am venit degeaba; că, de fapt, n-am putut să prezentăm niciun fel de informaţii care să poată fi acceptate de conducerea Departamentului. De altfel cred că nici pe alte linii de muncă nu s-au obţinut nişte informaţii care s-ar fi vrut într-un fel, pentru că, pe undeva, am înţeles că se acreditase ideea că această destabilizare este urmare a acţiunii unor servicii străine de spionaj, realizate cu agenţi străini. Lucru care, sigur, cu păstrarea competenţelor, nu poţi... nu cred că a fost capabil vreun sector de activitate să-l raporteze. De altfel, generalul Macri, încă în ziua de marţi, la prânz, ne-a atras atenţia că a fost admonestat de către conducerea Departamentului pentru faptul că n-a transmis informaţiile care se cereau sau informaţiile care se aşteptau la Bucureşti în legătură cu ceea ce se întâmpla la Timişoara.

P.C.: - Păi, cine cerea să fie transmise astfel de informaţii?

A.G.: - Sigur că conducerea Departamentului, având în vedere cele spuse în teleconferinţă, evident că fosta conducere a statului.

P.C.: - Da. „În toată perioada 17-22 decembrie 1989, pe linia de muncă Informaţii Interne s-au cules date din care rezultă că studenţii străini, alţi cetăţeni străini, ca şi sătenii, foştii transfugi, nu s-au lăsat angrenaţi în demonstraţiile de stradă şi nici nu aveau în intenţie să facă acest lucru...”

A.G.: - N-am obţinut asemenea date...

P.C.: - „Începând cu dimineaţa de 18 decembrie, ca urmare a evenimentelor din noaptea precedentă, au fost lăsaţi să plece acasă. Deci li s-a dat vacanţă. Întrucât la nivel de conducere a statului se acreditase ideea că demonstraţiile de stradă de la Timişoara au fost iniţiate şi organizate, susţinute, întreţinute de alte state, am fost aspru criticat de generalul Macri că nu sunt în măsură să-i ofer date care să fie de natură a fi comunicate conducerii Departamentului Securităţii...”

A.G.: - Practic, am venit degeaba la Timişoara atât eu, cât şi ofiţerii din unitatea din care făceam parte.

P.C.: - „Mi-a şi imputat că eu şi cei cinci ofiţeri din Direcţia din care făceam parte am venit degeaba la Timişoara. Mai pe româneşte, n-am făcut nimic.”

A.G.: - Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte! De altfel, în sprijinul celor declarate e faptul că, începând de miercuri, s-a văzut clar că nu era vorba de instigare, de elemente din acestea transfuge, fugare, ci că era vorba de nişte activităţi la care participau oamenii muncii din obiective economice, din instituţii ale...

P.C.: - Câţi au participat la demonstraţia aceea? Că la asta vă referiţi, sper!

A.G.: - Nu v-aş putea declara câţi au participat, dar am văzut din Inspectorat coloanele de oameni şi, întrebând colegii de la Timişoara de unde sunt – erau coloanele din zona (am înţeles că Inspectoratul este pe Bulevardul Leontin Sălăjan) UMT, Fabrica de Mănuşi, Fabrica de Ciorapi, deci era vorba de nişte coloane organizate. Ceea ce demonstra, a fost evidentă treaba, că era vorba de nişte acţiuni ale populaţiei, nu era vorba de instigări sau de încercări de destabilizare din partea unor agenţi străini. Sigur, am fost criticaţi că n-am putut să obţinem asemenea date, dar n-am avut de unde obţine asemenea date. Practic, cred că nici nu au existat.[6]

 
*
O altă declaraţie interesantă şi relevantă a avut-o şi şeful Securităţii judeţului Sibiu, colonelul Teodor Petrică, care, în cadrul Procesului lui Nicu Ceauşescu, a declarat:

T.P.: - Domnule preşedinte, am certitudinea că evenimentele din Sibiu nu au fost întâmplătoare. Evenimentele din Sibiu au fost urmare a prezenţei aici, în Sibiu, a unor forţe speciale. Nu ştiu cine le-a adus, nu ştiu ale cui sunt. Acei oameni amplasaţi pe clădiri, pentru că cert este că au fost, acei oameni…

P.C.: - ,,Am convingerea că evenimentele din Sibiu au fost generate…” Exact termenii dumneavoastră îi vrem! Deci: ,,…au fost generate de prezenţa unor forţe speciale amplasate pe clădiri…”

T.P.: - Clădirile din jurul inspectoratului, clădiri din oraş.

P.C.: - ,,…atât din jurul inspectoratului, cât şi din oraş….” Da?

T.P.: - Persoane care au intrat în sediul unităţii noastre…

P.C.: - ,,…persoane care…” Deci din aceste forţe, da?

T.P.: - Din aceste forţe.

P.C.: - ,,…făcând parte din aceste forţe, au pătruns chiar şi în sediul Inspectoratului General…”

T.P.: - Şi au deschis foc…

P.C.: - ,,…şi au deschis foc…”

T.P.: - …pentru a se crea panică şi confuzie.

P.C.: - ,,…pentru a se crea panică şi confuzie.”

T.P.: - Pentru a da motiv…

P.C.: - ,,…Pentru a da motiv…”

T.P.: - …armatei din Sibiu…

P.C.: - ,,…armatei din Sibiu…”

T.P.: - …să riposteze…

P.C.: - ,,…să riposteze…” La ce?

T.P.: - La acel foc pe care ei l-au deschis.

P.C.: - ,,…la acel foc deschis de elementele respective.”

T.P.: - Şi-n acelaşi timp, şi o spun foarte clar şi foarte răspicat, de a compromite organul de Securitate şi Miliţie…

P.C.: - ,,Pentru a compromite organele de Securitate şi de Miliţie…”

T.P.: - ...şi a arăta că aceste organe ar fi cele care au creat, care au dus la victimele Sibiului.

P.C.: - ,,…şi a determina impresia că aceste organe de Securitate şi Miliţie au dus la victimele din Sibiu.” Aceasta este o concluzie şi am inserat-o cuvânt cu cuvânt, puteţi să redaţi alte elemente, să încercaţi să fiţi mai atotclar, dar poate puteţi da elemente în plus, în legătură cu modul, măcar din punct de vedere al muncii informative, în legătură cu modul, momentul în care au ajuns aceste elemente în Sibiu, dacă aţi avut date, cum au ajuns, cum?

T.P.: - Da, domnule preşedinte, n-am avut niciun fel de informaţie despre prezenţa acestor oameni în Sibiu. Să fie foarte limpede, şi vă spun cu toată sinceritatea. Nici ulterior, însă am aflat că, în seara de miercuri, 20 decembrie, ar fi venit un avion ROMBAC de la Bucureşti, un avion al cărui pasageri erau, în majoritatea lor, bărbaţi, care aveau asupra lor câte o valiză, un avion care a decolat de pe aeroportul Otopeni şi nu de pe Băneasa, aşa cum normal trebuie să decoleze cursa din Sibiu, cursă care, de regulă, se făcea cu un avion A.N.24, am aflat că din aceste persoane, deci la aceste 80 de persoane s-au adăugat încă 7 pasageri ai Sibiului. Când acei 7 pasageri s-au urcat în avion, aceste 70-80 de cadre, cam atâtea au fost, de persoane, de bărbaţi, erau deja aşezate în fotolii şi aşteptau decolarea avionului, fiecare, repet, având asupra lui câte o valiză. Ce aveau în valiză, nu vă pot spune. Vă mai pot spune, tot repet, acuma sunt lucruri aflate, dar sigur la recursul pe care-l vom avea o să dau şi martori în acest sens. Aceste persoane au avut trecute în fişă, în foaie...

P.C.: - Asupra situaţiei de la Sibiu este foarte important acest aspect, deci dacă aveţi de propus, poate să fie util şi acestei cauze.

T.P.: - Nu, martori nu vă pot da! Îi am, dar nu vi-i pot da acum, pentru că am înţeles că nu interesează cauza, mi s-a atras de multe ori atenţia…

P.C.: - Pe acest aspect, din contră, noi vă invităm, după cum vedeţi, să faceţi toate afirmaţiile şi detaliile pe care le consideraţi…

T.P.: - Da, dumneavoastră verificaţi, domnule preşedinte, şi, dacă n-o fi aşa, sigur, am depus o mărturie, pe lângă 18 ani care-i am, domnule preşedinte…

P.C.: - Nu este problema asta…

T.P.: - Nu mai contează !

P.C.: - Niciun moment nu suspicionam problema obiectivităţii…

T.P.: - Nu, eu fac afirmaţii în deplină responsabilitate…

P.C.: - V-am întrebat dacă puteţi suplimenta…

T.P.: - Da!

P.C.: - În interesul aflării adevărului!

T.P.: - În interesul adevărului, verificaţi lista cu cei care au venit de la Bucureşti şi veţi constata că adresele din Bucureşti ale acestor pasageri sunt nereale.

P.C.: - ,,Anterior evenimentelor desfăşurate la Sibiu, nu am avut niciun fel de date despre existenţa acestor elemente, dar, ulterior, am putut face o legătură pe care o apreciez certă.” Ceea ce nu ştiţi dumneavoastră şi, vedeţi, de asta spun că ne interesează foarte mult toate aspectele, vă invit să aduceţi orice element consideraţi până în acest moment al audierii dumneavoastră, instanţa a insistat foarte mult în legătură cu această cursă.

T.P.: - Mi se pare, totuşi, simplu, domnule preşedinte. Sunt 7 persoane care au venit din Sibiu.

P.C.: - Cum am spus ultimul cuvânt: ,,…că asigura între elementele despre care fac vorbire şi cursa Rombac din seara de 20 decembrie, pe traseul Otopeni-Sibiu, în care ştiu că, în afara acelor numai 7 sibieni, la urcarea acestora în avion, se aflau circa 70-80 de bărbaţi, fiecare purtând câte o valiză.” E vorba despre… ştiţi, cumva, valiză de tip special sau la modul general?

T.P.: - Nu, n-aş putea să vă raportez ce anume valiză. Nu, nu cunosc efectiv!

P.C.: - Alte elemente, dacă consideraţi, pentru că spuneţi că aicea instanţa, din toate punctele de vedere, fiind problema apărării dumneavoastră la recurs, nu vă putem obliga să daţi relaţii pe care le consideraţi necesare modului în care vă veţi apăra în procesul în continuare la recurs. Vă invităm numai dacă în faţa noastră mai aveţi de dat elemente şi vedeţi cât de important este pentru cauza aceasta chestiunea cine, în opinia dumneavoastră, a declanşat operaţiunea de la Sibiu, soldată cu atâtea victime în rândul populaţiei din Sibiu.

T.P.: - Da, domnule preşedinte, am înţeles! Dacă îmi permiteţi, alte date legate de avionul Rombac nu cunosc.

P.C.: - Dar ştiţi că pe acea listă există adrese fictive?

T.P.: - Da.

P.C.: - La ce adresă, la ce…?

T.P.: - La persoane, la… m-am referit la adresele celor 78 de pasageri bărbaţi…

P.C.: - ,,Intuiesc că, în legătură cu acei pasageri bărbaţi, adresele din Bucureşti sunt fictive.”

T.P.: - Domnule preşedinte, timp de două zile, 22, 23, toate cadrele de Securitate au fost arestate din ordinul fostei conduceri a U.M. 01512. Cele mai multe victime, domnule preşedinte, dacă veţi avea un tabel întocmit de comisia de anchetă... Mă abţin la a face comentarii şi asupra modului întocmit…

P.C.: - Ideea!

T.P.: - Da, vă dau ideea. Cele mai multe victime le veţi vedea după data de 23, domnule preşedinte, între 23 şi 30. Practic 62-64 de persoane.

P.C.: - ,,Mai vreau să subliniez că cele mai multe victime s-au înregistrat, în Sibiu, după data de 22 decembrie.”

T.P.: - Dată la care, practic, cadrele de Securitate au fost arestate.

P.C.: - ,,Dată la care, practic, cadrele de Securitate au fost arestate.”

T.P.: - Întrebarea logică care mi se pare: cine le-a omorât, cu cine s-a luptat, practic, Armata?[7]

 
*
Pentru a completa acest tablou cu privire la implicarea agenţilor străini în provocarea evenimentelor din Timişoara şi Bucureşti, am studiat situaţiile statistice privind intrările şi ieşirile cetăţenilor străini în/din România în perioada 01-14 decembrie 1989, întocmite de Direcţia pentru Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei din cadrul Ministerului de Interne al R.S.R. Totodată, aceste date din 1989 au fost comparate cu situaţiile statistice din perioada 1-14 decembrie 1988. Iată ce spun aceste date statistice:

 

 

1-14

decembrie 

 

Intrări

 

Ieşiri

1988

1989

Diferenţa

1988

1989

Diferenţa

 

131.176

110.896

- 20.280

130.230

110.938

-19.329

 

 

Situaţia pe ţări, privind intrările şi ieşirile cetăţenilor străini[8]:
 
15 decembrie
Intrări
Ieşiri
 
 
 
Total
Interes de serviciu
Tranzit
Interes personal
 
10.896
307
5.887
4.700
9.076
Bulgaria
2.303
22
1.491
790
1.669
Iugoslavia
1.528
2
389
1.137
967
Ungaria
1.240
120
85
1.035
998
U.R.S.S.
3.317
53
2.207
1.057
2.549
 
19 decembrie
Intrări
Ieşiri
 
 
 
Total
Interes
de serviciu
Tranzit
Interes personal
 
4.478
252
4.226
-
4.802
Bulgaria
1.017
23
994
-
1.084
Iugoslavia
26
3
23
-
11
Ungaria
217
141
76
-
422
U.R.S.S.
2.522
62
2.460
-
1.988
 
20 decembrie
Intrări
Ieşiri
 
 
 
Total
Interes
de serviciu
Tranzit
Interes personal
 |9|
 
3.971
282
3.698
-
7.101
Bulgaria
984
31
953
-
983
Iugoslavia
40
4
36
-
137
Ungaria
217
141
76
-
280
U.R.S.S.
2.091
26
2.065
-
3.978
 

[1] Trebuie să menţionez că la rubrica „interes personal” sunt incluse persoanele care au intrat în ţară ca turişti şi cele care au făcut micul trafic.

Macri Emil, Teodorescu Filip şi Anastasiu Gabriel au sosit la Timişoara în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 tocmai pentru a identifica agenţii străini care ar fi fost implicaţi în evenimentele din oraş şi pentru a confirma amestecul unor ţări străine în treburile interne ale României. Totuşi, din informaţiile adunate de aceştia, oricât de mult ar fi dorit să confirme aceste supoziţii, ele nu au putut fi dovedite şi au fost nevoiţi ca în rapoartele trimise la Bucureşti să infirme aceste afirmaţii.

Din statisticile realizate de către Direcţia pentru Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei din cadrul Ministerului de Interne al R.S.R., se observă că în perioada 01-14 decembrie 1989 în ţară au intrat cu 20.280 mai puţini străini decât în aceeaşi perioadă din 1988.

Totuşi, se ştie că în acele zile fierbinţi din Timişoara au existat „personaje neidentificate” care au acţionat în mai multe zone ale oraşului. Am să amintesc aici doar două aspecte concrete cu privire la implicarea acestora în evenimentele din Timişoara. În zilele de 16 şi 17 decembrie au fost sparte aproape toate vitrinele magazinelor din zona centrală a oraşului. Sunt zeci de declaraţii ale revoluţionarilor care fac o descriere clară a celor care au spart acele geamuri. Au fost oameni bine îmbrăcaţi, robuşti şi tunşi scurt. Aceştia erau dotaţi cu nişte beţe speciale cu care printr-un gest scurt şi foarte bine exersat loveau vitrinele, după care plecau fără a încerca să sustragă ceva din magazine. Aceste persoane au fost văzute chiar şi de forţele de ordine desfăşurate în acea zonă, care în mod ciudat nu au luat măsuri împotriva lor, ci au acţionat împotriva manifestanţilor ce demonstrau împotriva regimului ceauşist. Un alt aspect relatat de mulţi timişoreni se referă mai ales la zilele de 17-19 decembrie, când, în rândul cordoanelor militare din diferite dispozitive amplasate în zonele importante ale oraşului, între soldaţi, erau intercalate persoane mai în vârstă, nebărbierite îmbrăcate doar parţial în uniforme militare, care nu făceau parte din acele unităţi militare.

Cine au fost acele „persoane neidentificate”? De ce s-a dorit în unele cercuri, cu insistenţă chiar, acreditarea ideii că oamenii au fost scoşi în stradă de agenţi străini? De ce, chiar şi după 20 de ani, se fac afirmaţii de genul: cadavrele celor arşi la Crematoriul „Cenuşa” erau ale unor agenţi străini? Nu voi căuta acum răspunsuri la aceste întrebări, dar, cu siguranţă, ele există.

 
Gino Rado


[1]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 30

[2]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 76

[3]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 291

[4]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 315

[5]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 324-325

[6]Procesul de la Timişoara, vol. I, pg. 363-365

[7]Procesul lui Nicu Ceauşescu, caseta 20, arhiva AMR, Fond Documentar audio 2.

[8] Situaţii întocmite de Direcţia pentru Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei din cadrul Ministerului de Interne al R.S.R.

[9] Trebuie să menţionez că la rubrica „interes personal” sunt incluse persoanele care au intrat în ţară ca turişti şi cele care au făcut micul trafic.

 

 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia