Solidaritate..

Solidaritate poloneză, maghiară şi română la Memorialul Revoluţiei

 

Memorialul Revoluţiei nu a fost doar călător cu a sa expoziţie itinerantă, ci şi gazdă bună pentru câteva expoziţii de rezonanţă din străinătate.

Din Polonia via Ungaria în România - un arc peste timp şi locuri, pe care Memorialul Revoluţiei l-a iniţiat în decembrie 2002: trei ţări şi trei evenimente cruciale, care au avut un destin comun:

-victoria „Solidarităţii” poloneze din 31 august 1980, „

-Picnicul paneuropean” de la Sopronpuszta - Ungaria din 19 august 1989 şi, câteva luni mai târziu,

-izbucnirea Revoluţiei în România.

Expoziţia de fotografii a Institutului polonez „Karta”, intitulată: Solidaritatea - 18 zile care au zguduit lumea”, a fost prezentată în Timişoara prin bunăvoinţa ambasadorului Republicii Polone în România, Excelenţa Sa Michal Klinger, şi a directorului Institutului Polonez din Bucureşti, domnul Roland Chojnacki.

Despre „Solidaritate” s-a tot scris şi se va mai scrie. A făcut-o chiar şi colegul nostru Adrian Kali în numărul trecut al Buletinului, la Am vrut să creez un simbol relevant.secţiunea Documentar: Reper în războiul Rece - Gdansk, şi nu mai este cazul să insistăm prea mult. Ce a adus expoziţia de fotografii? Pe lângă imagini-document şi o cronologie a evenimentelor, gânduri şi trăiri ale „personajelor” implicare în iureşul evenimentelor.

„Solidaritatea” a funcţionat ca o succesiune de fluxuri, iscate în 14 august 1980 pe şantierul naval Gdansk, ca urmare a concedierii Annei Walentynowicz, opoziţionistă a regimului comunist polonez. 

 
 
Pentru „a bate mai bine la ochi”, „Solidaritatea” a adoptat şi un logo, pe care l-a creat Jerzy Janiszewski. Acesta îşi motivează astfel concepţia: „M-am gândit mult la un concept grafic care ar putea ridica spiritele greviştilor.
Am vrut să creez un simbol relevant. Conceptul s-a născut din următorul şir al gândirii: aşa cum oamenii dintr-o mulţime unită se sprijină unul pe altul, tot aşa literele cuvântului ar trebui să se sprijine una pe alta, să se susţină.” Pentru ca impactul să fie cât percutant asupra comitetului guvernamental, el a adăugat logo-ului şi un steag, deoarece „acest lucru era acum o problemă a întregii noastre societăţi, şi nu doar a comunităţii locale.”

Între 14-16 august, greva s-a infiltrat şi în alte şantiere navale din Gdansk şi Sopot. Al doilea flux al grevei s-a făcut simţit între 23-26 august, când muncitorii şi reprezentanţii guvernului s-au aflat faţă în faţă, dar nu la masa... ci în portul negocierilor. Discuţiile nu au fost, însă, fructuoase.                         Pereţii şantierului naval din Gdansk au fost inundaţi de slogane: „Greva continuă!”, „Victorie doar prin solidaritate şi răbdare!”, „Trăiască sindicatele muncitoreşti libere şi independente şi pacea mondială!”, „Justiţie şi egalitate pentru toată naţiunea!”. Referitor la febrilitatea momentului, Lech Walesa, liderul „Solidarităţii”, avea să declare că „era necesar să iei decizii în ciuda planurilor iniţiale, şi acest lucru trebuia făcut în câteva secunde.”

 
 
În 31 august, valul „Solidarităţii” a atins apogeul. Guvernul polonez le-a garantat muncitorilor dreptul la grevă, angajându-se să revoce sentinţele în procesele politice şi să reangajeze angajaţii care fuseseră concediaţi pe nedrept.

Recunoaşterea legitimităţii sindicatelor muncitoreşti abilitate să ia şi să conteste decizii a fost o primă breşă în blocul comunist, precoce, având în vedere cronologia evenimentelor istorice ulterioare. 

Fluxurile Solidarităţii s-au regăsit deci în exponatele găzduite de „Memorialul Revoluţiei”: fotografii emoţionante, documente de presă, citate din presă, stenogramele consfătuirilor autorităţilor comuniste.

Dar pentru că povestea revoltei a continuat, în paralel au fost expuse, în premieră în România, articole din presa poloneză, referitoare la reacţiile declanşate de Revoluţia Română. Spicuim câteva titluri: „Bucureşti: trimiteţi pe cineva din Polonia!” (Gazeta Wyborcza, joi, 28 dec. 1989), „Tragicul drum spre libertate” (Gazeta Wyborcza, joi, 21 dec. 1989), „10 zile româneşti care au zguduit lumea”, „Acest popor s-a trezit” (Gazeta Wyborcza, miercuri, 27 dec. 1989).

                                                Adina Hornea
 
 
 

 

 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia