Revolutia traita de..

Revoluţia din România trăită de un jurnalist italian

 

Revoluţia de la Timişoara a stârnit interesul presei internaţionale, fiind considerată cea mai apropiată verigă de URSS (din lanţul prăbuşirii comunismului, după căderea Zidului din Berlin). Unul dintre sutele de jurnalişti care a cutreierat România în timpul Revoluţiei a fost Roberto Livi. Împreună cu Andrea Garibaldi, jurnalistul a povestit timp de două săptămâni evenimentele din decembrie 1989. Secţia „Externe” a cotidianului „Il Messaggero” (Mesagerul) se află la etajul al patrulea, unde zgomotul traficului din bulevardul Tritone din Roma (Italia) ajunge doar parţial. Uşa unuia dintre cele două lifturi ale sediului se deschide şi sunt întâmpinată de Roberto Livi, „jurnalist de o viaţă, specialist în revoluţii”. Parcurgem coridorul pe care Livi îl cunoaşte de peste 25 ani. Îmi mărturiseşte că i s-a părut curios că l-am solicitat să-mi povestească despre experienţa din România, dar în acelaşi timp, se bucură că mai „şterge praful de pe amintiri.”
 

„Urmăream comunismul din Europa de Est ca pe o doamnă muribundă”

 Când a izbucnit Revoluţia, Livi era deja familiarizat cu zona Balcanilor pe care o cutreiera în limitele restricţiilor impuse de politicile comuniste. Cunoaşte toate sălile de aşteptare ale aeroportului Otopeni din Bucureşti unde aştepta cu strângere de inimă aprobarea accesului în ţară. La ultima vizită în România, întreprinsă cu ocazia Congresului Partidului Comunist Român (ultimul) din noiembrie, Livi nu se gândea că urma să se întoarcă, o lună mai târziu, pentru a relata despre o situaţie schimbată radical. L-a impresionat trecerea de la cele 120 de ovaţii în picioare, la huiduielile aceloraşi persoane împotriva regimului.

Livi şi colegul lui, Garibaldi au intrat în România pe la Porţile de Fier (judeţul Mehedinţi), în 22 decembrie, cu o maşină închiriată de la Belgrad.

„Nu ne-a oprit nimeni pe drum, nici măcar să ne ceară actele. Lipsa grănicerilor era apocaliptică. Era un haos că nimeni nu ştia în ce direcţie să o apuce. Înaintea noastră ajunseseră alţi jurnalişti italieni care au închiriat un avion privat. Un fotograf de-al nostru a fost rănit la unul dintre punctele de control, nu se ştie de către cine, şi îndrumat spre Poşta Mare din centrul Timişoarei. L-au internat la Spitalul Judeţean şi, după câteva zile, l-au expediat în Italia.”
 
„Personal, nu am văzut bălţi de sânge”
 
În timp ce vorbeşte, jurnalistul italian îmi arată colecţia de ziare în care Revoluţia de la Timişoara a fost cap de afiş aproape o lună.
 
„Am ajuns la Timişoara dimineaţa la ora 7. Liniştea mormântală nu prevestea nimic bun. Se auzeau împuşcături răzleţe. Lampioanele străzilor începeau să se stingă, de la centru către periferie. Fusesem deja avertizaţi că se trage de pe acoperişul clădirilor, dar nici până azi nu am aflat cine erau şi cum au intrat în posesia armelor”, mărturiseşte Livi. Jurnalistul îşi aminteşte că la Timişoara se putea circula nestingherit şi oricine ar fi vrut ar fi putut să înceapă o anchetă. În schimb, evenimentele erau compleşitoare, mai ales pentru străini, care nu ştiau de unde să înceapă. Mulţi jurnalişti au căzut în capcana „vocilor de cartier” care vorbeau despre zeci de milioane de morţi şi de trenuri care „încărcau zilnic vagoane de cadavre”. Cum nu existau comunicate oficiale, acealeaşi zvonuri susţineau că multe trupuri neînsufleţite fuseseră deshumate intenţionat din cimitirul din Calea Lipovei.
„Vor fi imposibil de uitat cele 20 de corpuri căzute sub rafala gloanţelor din ultimele zile. Aliniate pe pământul rece al cimitirului din Calea Lipovei, corpurile neidentificate îşi aşteaptă numele. Va veni, oare cineva, să o recunoască pe femeia ucisă împreună cu bebeluşul ei de o lună care îi zace pe piept?” scria Andrea Garibaldi în „Il Messaggero”.
 
Articolul cu titlul „Printre revoluţionarii de la Timişoara. Mii de cadavre înghesuite în gropile comune” deschide „Prim plan”-ul ediţiei de duminică, 24 decembrie 1989.
 
La aproape două decenii de la Revoluţie, Roberto Livi spune că ar fi trebuit să fie mai precauţi cu informaţiile şi să se îndoiască de orice informaţie, să nu cadă în plasa organizatorilor. „A existat un scandal când organizatorii au arătat cadavre preexistente cu scopul de a sublinia ferocitatea regimului comunist, cu toate că nu mai era nevoie. O bună parte dintre informaţiile de la Revoluţie a trebuit să fie reverificate, pentru că generalul Stănculescu şi KGB-ul ne purtau pe piste greşite cu zâmbetul pe buze”.
 

La Bucureşti, petreceri şi femei frumoase pentru jurnaliştii străini

Pentru a transmite materialele, Livi era nevoit să se întoarcă, de fiecare dată, la Porţile de Fier, ca să treacă în fosta Jugoslavie unde avea acces la telefonul de la hotel şi la telex.

În ziua de Crăciun, masa jurnaliştilor străini s-a îndreptat spre Bucureşti, fiind atrasă de procesul soţilor Ceauşescu. În Capitală, Livi şi Garibaldi au găsit mai multă agitaţie pentru că deja se instaurase „Frontul Salvării Naţionale” şi Televiziunea Română Liberă fusese ocupată. Livi şi Garibaldi s-au alăturat celorlalţi corespondenţi străini cazaţi cu toţii la hotelul Intercontinental.

„Cu toate că se crease o solidarietate între noi, fiecare se grăbea să transmită exclusivităţi în ţara lui. Eram foarte mulţi şi trebuia să ne programăm la telex şi la telefon. Unii jurnalişti, mai „întreprinzători”, ofereau ciocolată centralinistelor şi aveau întotdeauna prioritate”, povesteşte Livi. Dincolo de această pată de culoare, toţi au rămas consternaţi când jurnalistul francez Jean-Louis Calderon de la TV Cinq a fost ucis de un tanc în Piaţa Revoluţiei.

„În ziua de Crăciun, autorităţile ne-au organizat o petrecere la care au invitat cele mai frumoase fete din Bucureşti pentru a ţine companie jurnaliştilor. Zorii tranziţiei într-o României liberă mijeau cu primele rotocoale de „Kent” şi miresme de cafea de calitate care anunţau democraţia în toate formele ei.”
 
 
    Anca Mihai, corespondent de presă, Roma
 
 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia