Recuperari sibiene

Recuperări sibiene

 
SIBIU - „ELICOPTERUL DOBORÂT ... NUŢĂ ŞI MIHALEA ”
 

Un pensionar din Sibiu, inginerul Mircea Georgescu este unul dintre puţinii supravieţuitori martori-cheie ai evenimentelor petrecute în Sibiu. Cunoaşte aspecte de culise desprinse din mai multe scene derulate în zonă pe care ni le-a relatat şi nouă. (Liza Kratochwill).

„Lunetiştii ... debarcaţi din bac”

 

Am fost prin tot Sibiul. Nu erau străini absolut deloc. Veniseră cu bacul ...   au fost trimişi la Bucureşti 110 sau 115 militari din Unitatea Specială trecută în rândul Unităţii Militare 0215 din Buzău unde erau instruiţi ... Conform domnului general Vlad, 10 erau pentru pază la Elena Ceauşescu, 10 sau 15 în altă parte din Bucureşti, iar restul de 80 trimişi cu bacul la Sibiu. În 20 Decembrie, lucru declarat şi de generalul Vlad. (În 1990, s-a constatat că aceştia aveau adrese fictive, la agenţia TAROM). Cum au coborât din avion, i-au urcat în două autobuze, pe aeroport, şi au ajuns în spatele Poliţiei pe o străduţă, lângă „blocul plombă”. Când au coborât din maşină, patru sau cinci soldaţi echipaţi în negru au intrat în primul bloc de pe strada Noica, în pod, şi de-acolo au tras exact în cineva, o femeie care stătea la etajul doi, pe strada a treia de la blocul 11 de pe Milea. Deci ei ştiau ... veniţi direct din avion, ştiau unde să se ducă. Unul dintre ei a ajuns pe strada Nicolae Bălcescu nr.7, eu stăteam la mama mea, la numărul cinci, şi de la numărul 7 a intrat în pod. Locatara de la etajul II unde era şi uşa podului chiar l-a luat în primire: „Ce cauţi, domnule, aici?!” Şi i-a tras o înjurătură la doamna aceea şi a intrat în pod. I-a spus să se ducă în casă şi să-şi vadă de treabă ...

La Sibiu, la un moment dat, colonelul Dragomir a întrebat la telefon pe domnul preşedinte Iliescu ce se poate face că are două femei în hotelul Continental şi acolo „trebuie să tragem că nu ştim cine mai e acolo”. Şi că i-ar trebui nişte elicoptere din care să tragă din aer în camera respectivă de la hotel. ... Şi a început să se înalţe câte un elicopter, unul se ducea, altul venea de pe aeroport şi trăgeau într-un geam acolo. Femeia de-acolo am revăzut-o într-un film făcut de militari ... era înfricoşată de moarte. Dronca era comandantul efectivelor de pază de pe Aeroport. Ştiu din discuţii cu unul, cu altul şi cu colonelul Dronca. Mi-era cunoscut de pe timpuri şi, până a decedat, a locuit la a doua scară în blocul meu, la Sibiu. 

 

„Elicopterul a fost deviat”

... Aşa că a fost trimis un elicopter, la Sibiu, la Deva, unde să aresteze pe Nuţă şi pe Mihalea, care au fost în luptă la Timişoara, cu Stănculescu. Până la Deva au venit cu trenul ... Şi la Deva, cei veniţi cu elicopterul, i-au arestat la Sibiu.În 24 cred c-a fost. În elicopter erau: trei membri ai echipajului, erau trei trimişi de către colonelul Dronca, Mihale şi cu ăsta. ... Dronca Pavel, stând la un pahar de bere, a fost supărat tare Şi a început să se căineze că: „De ce mi-a omorât copiii? De ce?” Zic: Ce-ai cu copiii, că tu n-ai copii?! Şi, până la urmă, mi-a spus: „I-am trimis eu, cu un ofiţer şi doi copii – doi de la Trupă, tineri. Şi elicopterul trebuia să vină la Sibiu, via Deva-Orăştie-Sebeş-Sibiu şi, în loc să ajungă aici a fost distrus la pământ cu o rachetă trimisă de la sol.” Eu n-am ştiut şi nici n-am întrebat mai mult. Au trecut zilele, ca să aflu din ziare că, la vremea aceea, la Turda lucra domnul general Degeratu... Elicopterul, în loc de a urma traseul direct: Deva – Orăştie – Sebeş - Sibiu, a fost deviat la nord de Alba- Iulia şi doborât cu o rachetă la sol. Deci, a fost deviat la Sibiu, şi s-a lansat zvonul că elicopterul a căzut din cauza erorii de pilotaj pe dealul Săliştei, apoi am auzit, târziu, că a fost doborât cu rachetă, cum zicea colonelul Dronca, la groapa de la cariera de piatră pentru asfalt care se afla lângă Turda. Şi, în acel moment, la Turda lucra domnul general Degeratu, iar colonelul Dronca, datorită faptului că spusese la o grupă de ofiţeri de aviaţie cu care se întâlnea, din când în când, la un pahar de bere, îi spunea de chestiunea asta, nu ştiu ce discutau pentru că eu nu mă băgam, eu stăteam deoparte şi plecam. Ei rămâneau şi discutau. De câteva ori am văzut asta. Şi tot asta avea, că îl mustra conştiinţa pe Dronca pentru faptul că < a dat copiii ăia şi or murit>. Şi am făcut legătura cu ce scrie în ziare că, la vremea aceea, lucra la Turda generalul Degeratu, răspundea de Aeroportul din Floreşti - Turda şi un aeroport foarte mic limitrof cu judeţul Alba.

 
„Trebuie spus adevărul ”

A apărut în ziar că s-a terminat procesul şi că domnul Stănculescu, la televizor, a menţionat că îi e frică şi lui, ca fost general al Armatei, să nu păţească ce au păţit ăia cu avionul, adică se fereşte să se ... Trebuie spus adevărul. E o chestiune foarte gravă, consider eu, pentru că, pe vremea aceea, ca să dea aprobare pentru zbor la elicoptere s-au săpat ... declaraţii pentru ziare nu avea voie nimeni să dea. Eu vă pot spune că, după procesul de la Târgovişte, ştiu că un număr de membrii, nu ştiu care, erau închişi la Ministerul Forţelor Armate de la ... Ministerul Apărării, în Casa de Oaspeţi, şi n-aveau voie să vadă pe nimeni decât cu aprobarea domnului Iliescu. Ştiu despre cei de la Bucureşti care au stat câteva zile, probabil ca să nu se mai ştie ei unde sunt, ştiu de la soţia unuia din cei care au asistat la proces, cu Stănculescu şi cu Voinea. Soţia era îngrijorată şi nu putea să ajungă să îl vadă. Nu-i dădea voie să-l vadă pe bărbatu-su decât domnul Iliescu. 

 
„Eram împuşcat dacă nu mă salva grupul ăla”

... Deşi nu sunt revoluţionar şi n-am cerut, eu umblam prin oraş şi am văzut ce s-a întâmplat. Venisem acasă la mama mea care era sibiancă, eu lucram la Bucureşti. Şi m-am alăturat coloanei de manifestanţi în prima zi, dar fără să mă ataşez, pentru că ei erau pe întreprinderi. La un moment dat, se trăgea din pod. Eu sunt convins că, cine trăgea din poduri erau din cei 80 sosiţi cu bacul, dar, practic, ei erau numai instruiţi la Buzău şi plecaţi din Sibiu. Acum vreo trei, patru ani, domnul Dragomir a spus la televizor că a repartizat două unităţi militare din Râmnicu-Vâlcea, din care a precizat zece inşi la Telefoane. Eu, cum umblam prin Sibiu să văd cum se trage şi ce se întâmplă, am fost la Statul Major într-o zi, 24 Decembrie, să anunţ pe domnul colonel care era şeful Statului Major, care era la Casa Armatei, să anunţ că sunt scoşi din Sibiu securiştii de la spital cu maşinile. După ce am anunţat, am plecat, şi în dreptul telefoanelor am fost somat prin portavoce, să mă lipesc de zidul Tarom-ului, acolo, să mă lipesc de perete că dacă mai mişc mă împuşcă. M-am lipit de fereastra de la TAROM, am ridicat mâinile cum mi s-a spus, şi mi-a fost frică şi să mai respir nu cumva să creadă că fac vreo mişcare şi să tragă după mine. Absolut serioasă povestea. Şi, deodată, după ce mi-a strigat asta, o grupă de asta care se formaseră, atunci, de civili erau, unul conducător, ceilalţi mai tineri mi-au strigat să mă duc la ei că erau lipiţi de librăria de la colţul telefoanelor. Unde se spărseseră şi geamurile ca să arunce cărţile. Şi mi-au strigat : „Vino încoace! Ce cauţi la ora asta ?” Era 17.30 sau 18 00. „Ce cauţi aici pe stradă?” Zic: Păi, eu aici locuiesc, la numărul cinci. Pe Nicolae Bălcescu la nr.5. Şi zice: „Vino încoace!” Nu viu că mi s-a strigat de sus că mă împuşcă dacă mai mişc. Şi-atunci, un băiat din grupă îi strigă: „Măi Adriane ... măi, Adi du-te şi adu-l încoace pe ăsta!” Şi a venit şeful grupei şi m-a luat, m-a tras deoparte ca să nu mă împuşte. Acestui cetăţean, eu i-am spus c-am fost la Statul Major, că mă duc acasă şi-l rog să vină să vadă unde stau pentru că, acolo este o cameră, sub camera mamei, unde este un securist care-i vechi, vine şi controlează anumite lucruri. Şi, după o jumătate de oră, mă trezesc că vine o grupă de militari şi zice: „Vă rugăm să ne arătaţi camera.” Am mers la etajul I, noi locuiam la II, am fost la etajul I şi era încuiat. <Staţi aici că eu mă duc să aduc pe femeia care răspunde de bloc şi de camera asta.> Şi aia n-a vrut să-mi dea cheile. Zic: Dă-mi-le că, dacă, nu aduc soldaţii încoace! Să deschidem acolo! „Păi, nu-i voie să intraţi.” “De ce nu-i voie?” Şi, mi-a dat cheile şi am intrat cu soldaţii şi am găsit pe masa din mijlocul camerei o hartă a Sibiului şi a ţării. Nu era nimic decât masa şi un pat de dormit. Nu mai erau vechii locatari. Şi, vreau să arăt că am avut dreptate cu militarii care zicea Dragomir că au fost repartizaţi acolo şi lumea spunea: Nu sunt militari aici. Am avut dreptate pentru că, în aceeaşi zi sau a doua zi ieşisem din casă şi ... era ora 11, cam aşa ... şi nu ajung bine în mijlocul drumului mergând spre Telefoane şi apare un soldat în haine kaki, cum am scris şi în declaraţie la Procuratură, că putea fi de la Vânătorii de munte, de la Vâlcea, care au sosit în Sibiu, sau de la Ocolul Silvic. Aşa era haina. Şi avea în mâna dreaptă o armă cu lunetă ... Eram împuşcat dacă nu mă salva grupul ăla.

(Fragment din interviul acordat în această vară, înregistrat în Fondul video al AMR. Menţionez că, aceste date, alături de altele, se regăsesc şi în declaraţia scrisă a inginerului Mircea Georgescu; Dosar Sibiu nr.020 – AMR Timişoara.)

 
 
Notă:

Între 21 Decembrie 1989 şi 5 aprilie 1990, la Sibiu au murit din cauza evenimentelor petrecute atunci 70 de persoane (sursă : Asociaţia Răniţilor în Revoluţie - Sibiu, preşedinte Gheorghe Niţă).

Conform inginerului Geogescu, de la UM Aviaţie Sibiu a fost trimis un elicopter la Deva, cu misiunea de a fi arestaţi în gară Generalii Nuţă şi Mihalea, (care nu au fost luaţi de Stănculescu în avion). În urma prăbuşirii elicopterului, echipajul a decedat. Numele celor trei militari trimişi de colonelul Dronca, menţionat drept prieten de ing. Georgescu în interviu, se regăsesc în tabelul nominal al decedaţilor din Sibiu (Dosar nr.020 AMR Timişoara).

-Poziţia 66: Tudor Nicolae -37 ani, maior aviaţie de la UM 01989 Sibiu, decedat în 23.12.1989, căzut cu elicopterul în zona Sebeş – Alba;

-Poziţia 67: Salaftion Nicolae -42 de ani, maistru militar aviator de la UM 01989 Sibiu, decedat în 23.12.1989, căzut cu elicopterul în zona Sebeş-Alba;

-Poziţia 68:Motica Victor-36 de nai, căpitan aviator de la UM 01989 Sibiu, decedat idem.

-Colonelul Pavel Dronca, superiorul acestora, a fost pensionat imediat după revoluţie, în 1990.

             
                                                                                   Liza Kratochwill
 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia