Iosif Costinas..

Iosif Costinaş - Un ziarist dispărut

 

Lucia Hossu Longin: Aţi avut ameninţări?

Iosif Costinaş: Ohoo!... Nici n-are rost să discutăm despre asta.

La trei zile după ce a publicat un articol incendiar: „Comandanţi obedienţi, politruci, ceişti”, un bărbat l-a sunat la telefon: „O să-ţi bag trei gloanţe-n cap!”, suna ameninţarea. Iosif Costinaş avea o singură sugestie pentru virtualul ţintaş, desigur în registru sarcastic: să consume doar un singur cartuş, să nu facă risipă, cartuşele s-au scumpit îngrozitor, ca toate cele ...
 
Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei : „El, prin atitudinile sale, zic eu, foarte verticale şi foarte dure uneori, a trezit multe animozităţi. Şi, mai ales în cercul foştilor securişti, al celor afiliaţi vechiului regim, dinainte de revoluţie, pentru că el spunea lucrurilor pe nume. Deci el şi-a creat foarte mulţi duşmani din acest punct de vedere. Eu nu ştiu, nu am detalii, ştiu că uneori mă mai întâlneam cu el. M-am întâlnit odată cu el, prin luna mai cred, cu o lună înainte de dispariţia lui şi el îmi spunea: „Domnule, am nişte dovezi extraordinare!”. Deci el, într-adevăr, se pare, prin toate activităţile lui şi prin informaţiile pe care le avea, putea să fie un factor deranjant pentru mulţi.”
 
Focurile de la Freidorf.

Un subiect exploziv care i-a atras jurnalistului duşmănia multor politruci şi foste cadre M.I. O enigmă încă neelucidată, pentru că probele înaintate la organele de cercetare penală au fost îngropate. S-au pierdut. Au rămas doar casetele înregistrate, ca şi agenda plină de însemnări ce arată volumul de muncă pe care Costinaş, împreună cu studenţii lui, l-au depus pentru a descifra misterul incendiilor din Freidorf. Este vorba de 20 de cadavre ce au fost arse în decembrie 1989, într-o localitate din imediata vecinătate a Timişoarei. Ce s-a petrecut de fapt?     (Lucia Hossu Longin)

„Bebe Costinaş i-a deranjat pe <băieţii cu ochi albaştri> ”

Ca să-şi poată vedea liniştiţi de afaceri şi de putere, băieţii cu ochi albaştri aveau nevoie de o Timişoară tăcută. Bebe Costinaş îi deranja. Prin el, Timişoara vorbea cu glas tare. După 1990, Securitatea n-a mai fost o instituţie, ci s-a disipat în noua mafie economică şi politică, în firme şi în partide. Tot Securitatea a lansat falsul slogan: „Cine au fost teroriştii?”, o întrebare care le-a ascuns pe celelalte şi care a răpit multor jurnalişti clarviziunea momentului. Costinaş nu s-a lăsat prins în capcane.

Oscar Berger, jurnalist : Concret, eu nu pot să spun că aş cunoaşte un duşman de-al lui. Deci el avea prieteni şi toate temele astea ale lui cu desconspirarea Securităţii şi cu aflarea adevărului o trata destul de în secret, eu nici nu l-am întrebat, considerând că până nu au dovezi nici nu ..., dar e ştiut sigur că totdeauna dacă se ... că a fost ani de zile ajutat de fostul procuror militar al ţării, care a fost aici, domnul Popa sau cum îl cheamă, şi după aia, trei-patru ani am fost şi eu de faţă de multe ori, când venea domnul general Voinea, procurorul din 1997-2000, plus că oricând era ceva care interesa ziarul „Timişoara”, Societatea Timişoara, el era omul de legătură cu Procuratura. Deci el din ‘90, teoretic, era o trambulină între Societatea şi ziarul „Timişoara”şi forţele oficiale de ordine şi tema lui era clară: Ce s-a întâmplat în 1990 şi desconspirarea Securităţii. Astea erau temele lui.”
„Bebe era un luptător ... nu sinucigaş”

Mitingurile pe care Iosif Costinaş le-a organizat ca membru al Alianţei Civice, sau al Societăţii Timişoara, cărţile pe care le-a scris, filmele, prezenţele publice aveau drept ţintă trezirea societăţii civile. După moartea lui George Şerban, a fost sufletul Societăţii Timişoara, era capabil să scoată în stradă mii de timişoreni. Al treilea punct de sprijin pentru Iosif Costinaş au fost prietenii.

Nicolae Bona : „Ştiam prea puţin despre Bebe pentru că el nu ne lăsa să intrăm în viaţa lui intimă, nu ne lăsa să ştim dacă are bani, dacă n-are bani, dacă şi-a plătit chiria sau nu şi-a plătit chiria, dacă poate supravieţui în această lume feroce. De ce a fost atât de sărac? Care este explicaţia că n-a avut o casă? Când se vehiculează atâtea legende despre revoluţionari, despre ascensiunea lor socială şi mai ales materială, de ce era atât de sărac Bebe?”

Buju Ternovics, actor: Noi ne-am întâlnit ultima oară vineri, în 7 iunie, la ora 11:00. Numai noi doi eram. Şi l-am văzut că e ... Zic: „Ce, eşti rămas de ieri? Ai tras-o tare ieri? Ce ai?” Zice: „Nu, este prima oară că mă simt inutil în oraşul meu.” Zic: „Mă, dă-l dracului, ce e?” Zice: „Păi, au fost 24 de oameni decoraţi cu „Steaua Republicii” sau aşa ceva, dintre care 19 pentru activităţi de acum 10-15 ani. Vajnicii activişti culturali, spiritul socialismului.” „Păi”, zic, „pentru o tinichea? N-ai văzut că o fac ei între ei? Tu faci parte din ei? Ăsta nu-i un motiv!” Bebe era un luptător, doamnă ... un învingător, ăsta când merge la război nu merge ca să moară, el merge ca să învingă. Aşa l-am cunoscut 40 de ani, nu, 50 de ani. Dispariţia lui pentru mine este absolut inexplicabilă. Pentru cine-l cunoşate, într-adevăr, pe Bebe şi care a stat alături de el aproape câteva decenii ... toate ipotezele se elimină. Bebe nu este un om care să se sinucidă! Plecare peste graniţă - nu există! Buletinul nu i s-a furat, n-a avut paşaport. Ăsta nu a trecut graniţa din Decembrie 1989! Toţi au profitat! Toţi s-au dus în toate părţile! Ăsta n-a avut interese materiale! Pentru el asta nu era o motivaţie.

Lucia Hossu Longin: Şi-atunci unde duc toate aceste excluderi ?

Buju Ternovics: Într-o treabă, zic eu, foarte bine organizată. Foarte bine organizată. Bine însăilată şi pregătită din timp ... 

                                                                                      
A consemnat Liza Kratochwill

 

 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia