Abalasei Ioan


Declaraţie Abalaşei Ioan

 

Subsemnatul Abalaşei Ioan din Timişoara,Str. C. Lugojului 41, bloc BI3, et. I, ap. 5, declar următoarele: în zilele de 15, 16 dec. ’989 eu fiind pensionar de boală, deci aveam timp la dispoziţie a mă afla prin mijlocul oamenilor ce se adunau pe stradă şi în special în preajma Bisericii Reformate.

Văzând amploarea situaţiei create nu am renunţat a sta deoparte, ci am activat împreună cu cei prezenţi, cu părere de rău că nu am putut fi alături tot timpul, întrucât în dimineaţa zilei de 17.XII în conflictul ce se crease la Judeţeana de Partid am fost rănit rău la cap, fapt pentru care nu ştiu ce s-a întâmplat ulterior cu mine; m-am trezit acasă bandajat la cap - apoi pe seară, auzind că se trage în populaţie cu cartuşe adevărate, nu m-am putut abţine şi am plecat din nou în oraş, iar prin apropiere de Judeţeană am fost acostat de 2 civili cerându-mi actele; eu nu aveam buletin cu mine, ci numai legitimaţie de călătorie. Atunci unul a luat bastonul pe care îl port (întrucât am avut călcâiul fracturat şi am stat trei luni în ghips) - deci unul mi-a luat bastonul şi mi l-a rupt în două, apoi a chemat pe unul în uniformă de miliţie şi m-a băgat într-o cameră la Judeţeană, apoi a venit o maşină mică unde mai erau doi civili, mi-a mai dat câteva palme şi m-a urcat în maşină şi m-a dus la Miliţie.

Acolo mi-a luat tot ce aveam cu mine: ceas, inel, brichetă şi banii cu portofel. Dezbrăcat la pielea goală, am fost lovit cu o coadă de ceva târnăcop sau ce era, pus cu burta la pământ (pe beton) cu mâinile după cap. Am cerut apă şi nu au vrut să-mi dea. Am stat câteva ore aşa cu burta la pământ, unde ne mai lovea câte unul, întrebând ce am căutat pe stradă şi ce am vrut să demonstrăm, la care, bineînţeles, nu le răspundeam. La un moment dat a venit o dubă şi m-a băgat forţat în ea, unde cum mă gândesc acum eram vreo 30-40 persoane de toate vârstele şi m-am trezit la penitenciar.

Acolo, ne-au băgat într-o celulă şi pe rând ne luau la cercetări, la depuneri de declaraţii: ei ne puneau întrebări şi apoi scriau tot ce vroiau ei; nu le citeam să ştim ce au scris, iar dacă ceream să citim, ne mai articulau şi ne ameninţau cu moartea.

Am dat trei declaraţii la trei aşa numiţi procurori sau ce erau, căci erau civili, ne obligau să spunem ce vor e, ceea ce nu am făcut, eu, cel puţin, nu am servit niciodată Partidul Comunist, nefiind membru P.C.R.

Îmi vine greu acum să declar prin ce am trecut, eu bolnav pensionat gr. II, soţia mea acasă bolnavă, pensionară boală gr. II din anul 1971, iar eu neştiind care va fi soarta noastră, dacă vom mai vedea lumina zilei.

Iar în seara zilei de 20 decembrie 1989 se auzea răsunetul demonstranţilor până în penitenciar şi în acea seară au început să ne dea drumul; ne-au dus cu duba până la sensul giratoriu, acolo am plecat care cum am putut, bucuroşi că suntem liberi.

Ni s-a pus în vedere să mergem la casele noastre şi să ne vedem de treabă, să nu mai scandăm lozinci.

Am plecat acasă gândindu-mă că oi fi plin de păduchi, am auzit că există în penitenciar. Am aruncat hainele de pe mine, am făcut o baie şi m-am schimbat şi am plecat în oraş, unde era lumea adunată la Opera Română, unde mi-am petrecut zile şi nopţi alături de populaţia Timişoarei, alături până la capăt.

Asta este declaraţia pe care o semnez,

 
 
 
[semnătură]
                                                                                                 
 
 

[Abalaşei Ioan, născut 30.01.1935, pensionat de boală, arestat în seara de 17 decembrie, în apropiere de Comitetul Judeţean P.C.R.]

Get Adobe Flash player
 
Revista on-line
Cuprins alte publicaţii
Despre Noi
Baza de date
Revolutia din 1989
Evenimente
Publicatii
Monumente
Contact
Creatstormmedia